Scurt Istoric

Satul Şcheia este situat în partea de S-V a judeţului Iaşi, la 35 km de Municipiul Iaşi şi la o distanţă de 5 km de staţia C.F.R. Scânteia.

În Şcheia se ajunge pe DJ 248 (Iaşi-Vaslui) până la Scânteia, de unde se continuă la dreapta pe DJ 246 (Scânteia-Ipatele).

Prima atestare documentară a satului Şcheia provine dintr-un hrisov al domnitorului Vasile Lupu din 22 iulie 1664. Denumirea satului provine de la numele lui Şcheianu, un slujbaş al domnitorului, care locuia prin aceste părţi. La anul 1700, Antioh Cantemir (1695-1700, 1705-1707) întăreşte într-un hrisov hotărnicia obştii Şcheia de Vaslui. În vechime, satul Şcheia a făcut parte din Ţinutul Vaslui, iar apoi din judeţul Vaslui.

Tot domnitorului Vasile Lupu îi este atribuită construcţia Bisericii „Sf. Gheorghe” din Şcheia, astăzi monument istoric.

Satul Şcheia a fost compus, în trecut, din mai multe cătune: Pojorăşti, Căpoteşti, Bârnova, în Bârnova fiind ridicată biserica cu hramul „Sfântul M. Mc. Dimitrie”.

O legendă a satului spune ca în aceste locuri s-a adapostit, pe la 1821, un grup de călugări alungaţi de armata eteristă. Aceştia au încercat, dar fară succes, să amenajeze un loc de rugăciune prin pădurile de pe dealurile Şcheii. Potrivit aceleaşi legende, unii din ei au fost înmormântaţi pe actualul loc al Bisericii „Sf. Dumitru”.

În anul 1860, epitropia Bisericii „Sf. Sava”, din Iaşi a început construcţia unui lăcaş de cult. La zidirea acestuia s-au folosit blocuri de piatră de Şcheia, aşezate şi şlefuite cu măiestrie de un grup de meşteri italieni, care se aflau in acea perioadă in Iaşi.

Biserica a fost construită in formă de corabie, cu o absidă la altar şi acoperită cu şindrilă.

A fost sfinţită în ziua de 18 ianuarie 1862, primind hramul „Sf. Atanasie si Chiril”, patriarhii Alexandriei. Biserica „Sf. Sava”, din Iaşi a donat actuala catapeteasmă, a cărei pictură a fost restaurată in 1900.

Datorită cutremurelor ce au avut loc în anii următori, pereţii bisericii s-au crăpat, iar în anul 1898 biserica a necesitat reparaţii capitale. Aceste reparaţii s-au realizat “cu cheltuiala comunei şi a enoriaşilor prin stăruinţa primarului Gh. Larie, a preotului Alexandru Popovici şi a epitropului Iacob Mardare ”(conform pisaniei bisericii).

În anul 1925, cu sprijinul enoriaşilor şi la îndemnul preotului Vasile Popa (parohul Bisericii „Sf. Gheorghe”, Şcheia), au fost efectuate noi reparaţii capitale, prilej cu care biserica a suferit unele modificări: s-a rezidit altarul, s-a întărit rezistenţa bisericii prin legarea ei cu o centură de fier, de jur-împrejur, pe sub cupola bisericii, iar clopotniţa, care era din piatră, a fost înlocuită cu una din căramidă. De asemenea, a fost înlocuit acoperişul bisericii, care putrezise, iar şindrila a fost schimbată cu tablă zincată. Cu această ocazie, s-a schimbat hramul bisericii, aceasta primind protecţia Sf. Mare Mucenic Dimitrie.

In anul 1934, în timpul păstoririi preotului Vasile Popa, biserica  a fost resfinţită de PS Nifon Criveanul, Episcopul Huşilor.

Pe lângă preoţii amintiţi anterior, la Biserica „Sf. Dumitru”, au mai slujit: pr. Ştefan Ionescu, pr. Serghie Gheorghe, pr. Anghel Ioan, acesta din urmă fiind înmormântat în cimitirul actual.

Parohia „Sf. Dumitru” sau Şcheia II, cum mai era numită, a luat fiinţă la 01.11.1939, fiind hirotonit, pe seama acesteia, pr. Dumitriu Aurel. Acesta a păstorit parohia până în iulie 1976, când a trecut la cele veşnice. În această perioadă a fost renovat acoperişul bisericii (1952) şi s-au efectuat reparaţii interioare si exterioare (1969). Tot în 1969 biserica a fost electrificată. Până în aprilie 1998, parohia a fost suplinită de parohii Parohiei „Sf.Gheorghe”, Şcheia: pr. Croitoru Gheorghe (iulie 1976-decembrie 1991) şi pr. Burlacu Cătălin (decembrie 1991-aprilie 1998). În perioada aprilie 1998 – martie 2002 parohia a fost păstorită de pr. paroh Timofte Constantin, iar în perioada martie 2002 – iunie 2002 a fost suplinită de pr. Lupu Daniel de la Parohia Draguşeni.

Începând cu 1 iulie 2002, Biserica „Sf. Dumitru” are un nou  paroh, pr. Voroneanu Mihail-Ovidiu.

Intre anii 2004 - 2010, au fost efectuate o serie de lucrări de reparaţii capitale  (exterior si interior) şi de consolidare a bisericii. În anul 2011 a fost restaurată catapeteasma bisericii.